Beneficiile psihologice ale sportului în cazul copiilor
Odată cu creșterea obezității și a bolilor cardiovasculare la nivel alarmant în întreaga lume, sportul a devenit o prioritate contemporană în dezvoltarea noastră fizică și psihică. Completează armonios celelalte forme de educație, ne face mai fericiți și ne ajută să ne cunoaștem mai bine și să cunoaștem mai bine lumea din jurul nostru. Copiii activi sunt acei adulți activi în devenire.
Nevoia de mișcare în cazul celor mici este ceva ce apare constant, în mod natural, astfel încât este esențial ca părinții și cei care lucrează cu copiii să încurajeze activitatea fizică. Este, de asemenea, esențial să facem diferența între încurajare și suprastimulare sau constrângere, cu atât mai mult, cu cât mulți părinți impun copiilor un program mai încărcat decât își doresc ei sau prea dinamic pentru rezistența lor fizică. Personalitatea copilului reprezintă amprenta directă a sportului preferat și, în funcție de acest aspect, părinții îi pot îndruma spre înot, dans, karate, tenis, fotbal, handbal, baschet, volei, karting, etc. Artele marțiale aduc frumusețea artei sub forma unui stil de viață disciplinat celor mici, sportul în aer liber îi învață să se bucure de natură și să o prețuiască, dansul le oferă o siluetă armonioasă, iar ceea ce au în comun toate tipurile de sport este sănătatea, în toate formele ei.
Medicii pediatri spun că, practicat în mod regulat, sportul determină maturizarea emoțională mai rapidă a celor mici, ceea ce îi va ajuta la depășirea cu succes a provocărilor și la gestionarea eșecurilor. Specialiștii în psihologie clinică pediatrică afirmă faptul că mișcarea le oferă copiilor ocazia să exerseze curajul, sporește încredere în sine, stimulează nevoia de competiție și organizarea, învățându-i cum să prioritizeze mai bine activitățile de zi cu zi. Tot din punct de vedere psiho-emoțional, mișcarea contribuie la creșterea complianței la reguli, dezvoltă aptitudinile de comunicare și antrenează socializarea, privind următoarele trăsături de personalitate: agreabilitatea, deschiderea către experiențe noi (cuprinse în testul de personalitate Big Five), asertivitate, cooperare (cuprinse în testul de personalitate NEO-PI-R).
De asemenea, sportul are un rol curativ în multe tulburări ale somnului, prin secreția de melatonină (hormonul care se ocupă cu reglarea somnului), și ale dispoziției. Astfel, ameliorează simptomele depresive, prin eliberarea endorfinelor (hormoni ai fericirii, care nu creează dependență și care i-au ajutat pe strămoșii noștri să se protejeze de prădători atunci când erau atacați) și serotoninei (tot un hormon al fericirii) la nivelul creierului și ameliorează simptomele anxioase, prin reducerea nivelului de cortizol și dobândirea unor abilități de toleranță crescută la stres. Neurotransmițătorii sunt acele substanțe chimice care facilitează comunicarea creierului cu restul organelor, pentru buna funcționare a organismului. Producția lor scade durerea și agresivitatea, reglează apetitul și menține echilibrul psiho-emoțional.
Un alt adevăr științific este acela conform căruia copiii care practică sport se îmbolnăvesc mai greu. Nu sunt de neglijat nici regulile în orice tip de sport, printre care enumerăm să îl practicați cu moderație și cu un echipament corespunzător.
Rezultatele unei metaanalize realizate în anul 2016 arată că, pe termen scurt, activitatea cardio scade impulsivitatea, sporește atenția și crește viteza de procesare la nivelul creierului, pe termen lung, îmbunătățește atenția, memoria, performanța academică și abilitățile de planificare. Mai mult decât atât, în cazul celor cu dizabilități intelectuale, sportul se încadrează în categoria serviciilor de recuperare medicală deoarece îmbunătățește abilitățile motorii, cum ar fi motricitatea fină în cazul acțiunilor cu mâinile. Pentru cei mici, cu tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD), sportul este un element auxiliar tratamentului, devenind mai răbdători, mai atenți, mai puțin impulsivi și mai productivi.
Pentru a vedea relația dintre sport și performanța academică, psihologul Booth a realizat un studiu pe 4755 de participanți, mai exact copii în vârstă de 11 ani, care practicau sport la intensitate moderată sau intensă. Aceștia au obținut rezultate școlare mai bune la engleză, matematică și științe. Schiffrin a studiat efectele comportamentul hiperprotectiv al părinților asupra copiilor, cei mici înregistrând un nivel mai ridicat al depresiei, autonomiei și autodeterminării. În cazul unui control redus din partea figurilor parentale, ei nu vor mai face abstracție de preferințele referitoare la sport ale copilului.
În funcție de mai mulți factori, specialiștii în domeniu afirmă că sportul este mai eficient atunci când este solicitant fizic, combină elemente de cardio cu elemente de coordonare, este practicat în prima parte a zilei, atunci când nivelul energetic este la punctul maxim, durează aproximativ o oră și este realizat de cel puțin două ori pe săptămână. O altă recomandare a specialiștilor este aceea ca atunci când antrenorul de sport al copilului observă că nu are calitățile necesare unui anumit sport de performanță, să îl îndrume către alt sport în care ar avea șanse mai mari să facă performanță, pentru a nu-i ține blocat potențialul. Un antrenor bun știe că stresul emoțional negativ îi dăunează copilului mic. De asemenea, adulții își pot exprima interesul mai degrabă prin întrebări deschise, cum ar fi ,,Cum a decurs?”, ,,Ce ți-a plăcut?”, ,,Ce nu ți-a plăcut?”, decât prin întrebări închise, de tipul ,,Ai câștigat?”, care pot destructura stima de sine a celui mic.
Pentru cei mici, cu vârste între 4 și 5 ani, este recomandat să se joace cât mai mult în apă și să-i fie stimulată plăcerea față de înot, iar pentru cei cu vârste între 5 și 9 ani, este bine să aprofundeze înotul și să fie implicați în cât mai multe activități de grup, în vederea dezvoltării spiritului de echipă. Studiile existente subliniază faptul că cei care practică sporturile de grup au tendința să dobândească o mentalitate de lider, printre aptitudinile caracteristice fiind creativitatea, viziunea, charisma și forța interioară. Într-un sport de grup, membrii tind să se gândească mai mult la binele echipei, decât la ei înșiși, devenind mai altruiști. Munca în echipă îi învață să gândească la persoana I plural, în sensul că nu există ,,eu”, există doar ,,noi”.
Reziliența psihologică se învață din greșeli, atunci când cei mici reușesc să ridice capul după un eșec sportiv și își reiau activitatea. Unii dintre cei mai buni jucători de tenis australieni ne învață să pierdem cu demnitate în fața rivalilor, deoarece este mai onorabil decât să ne exprimăm în mod agresiv furia, în relație cu noi înșine sau cu ceilalți. Dedicarea și răbdarea sunt învățături morale care se deprind cel mai mult prin sport, deoarece lucrurile de calitate cer timp, răbdare și motivație de fier. Nu în ultimul rând, mișcarea facilitează explorarea și exprimarea emoțiilor.
În concluzie, sportul aduce acel strop de pozitivitate, culoare și organizare, atât în viața celor mici, cât și în viața celor mari. Pentru a rămâne optimiști, chiar și în momentele în care ne simțim copleșiți sau epuizați, cea mai bună soluție este să implicăm mișcarea fizică în programul zilnic de activitate, cât de des avem posibilitatea.
