25 Jan
Articole

Mișcarea și intelectul sunt interdependente

Din păcate, în prezent, multe abordări pedagogice separă mișcarea fizică de stimularea intelectuală. Conform studiilor existente în literatura de specialitate și potrivit educației Montessori, mișcarea și intelectul se influențează reciproc și funcționează ca o disciplină integrativă, care contribuie la dezvoltarea inteligenței cognitive și a capacităților emoționale.

Potrivit educatorului renumit Glenn Doman, mersul de-a bușilea în primii ani de viață ai nou-născutului sunt esențiali în stimularea convergenței privirii, iar cei care sar această etapă pot întâmpina probleme de vorbire, scriere sau citire deoarece toate aceste funcții sunt gestionate la nivelul creierului de aceeași structură. Până la un an de viață, copilul mic capătă control asupra propriilor mușchi, în timp ce conexiunile neuronale devin din ce în ce mai puternice și apare perioada „De ce-urilor”. Atingerea unui echilibru corporal atrage după sine dezvoltarea reflexelor posturale noi, care le înlocuiesc pe cele vechi, primitive. Atunci când copilului îi este procurat acea ambianță securizantă, noninvazivă, acesta își poate găsi propriul ritm de creștere și se va dezvolta în mod liber și natural, ajungând un adult cu principii de viață sănătoase.

Mintea celor mici funcționează ca un burete absorbant și, de aceea, o mare parte din viața lor gravitează în jurul explorării mediului înconjurător. Atunci când lucrează fizic cu mâinile, mintea și corpul sunt în mod egal implicate în proces. Stadiul activității creierului și progresul neurocognitiv se pot observa cu acuratețe la nivelul mișcării mâinilor. Până în vârsta de 6 ani, copilul mic își dezvoltă inteligența kinestezică și senzorială prin intermediul simțurilor. Pentru a-i ajuta să experimenteze și să învețe, este bine să le oferim posibilitatea să își folosească mâinile, să atingă, să apuce, să agațe, asemenea unor mici cercetași.

Mâinile copiilor reprezintă legătura directă cu mediul înconjurător și le asigură un loc stabil și securizant în lumea reală. Interesul pentru mișcarea fizică poate fi accelerat cu ajutorul părinților, care, atunci când practică activități fizice alături de cei mici, transformă mișcarea din a fi plictisitoare în a fi chiar distractivă. Este, de asemenea, important ca tipul de mișcare să fie în funcție de preferințele celui mic. Datele statistice arată că activitatea fizică în cazul lor ajută atât la întărirea mușchilor și oaselor, cât și la creșterea performanței școlare, un somn mai odihnitor, un mai bun control asupra greutății corporale și o gestionare mai eficientă a emoțiilor negative în situațiile dificile. Specialiștii în domeniu recomandă părinților să încurajeze copiii să petreacă cel puțin o oră de mișcare pe zi, preferabil în aer liber, atunci când vremea le permite.

Pentru ca siguranța și protecția să fie aduse în viața copilului, este necesar ca părinții să fie în permanență informați, să se relaxeze și să aibă grijă și de ei înșiși, să își gestioneze propriile emoții, să respecte și să integreze fiecare etapă de creștere a celui mic pentru ca acesta să crească liber și frumos.

20 Jan
Articole

Vitaminele și sistemul imunitar

Specialiștii în domeniu susțin faptul că prevenția bolilor, sprijinirea sistemului imunitar, dar și îmbunătățirea și menținerea unui stil de viață sănătos țin într-o mare măsură de aportul de vitamine și minerale pe care alimentele consumate le aduc organismului nostru. Pe lângă varietatea de alimente ce au în compoziție compuși din vitamine și minerale, esențiale pentru fortificarea organismului și pentru creșterea imunității sunt și hidratarea, mișcarea fizică în aer liber, odihna și educația.

Printre vitaminele și mineralele care sprijină sistemul imunitar și care susțin creșterea rezistenței organismului la îmbolnăvire se numără Vitaminele A, C, D și E, acestea sprijină vindecarea rapidă a organismului în cazul unor infecții și inflamații.

  • Astfel, vitamina A este asimilată natural de organismul nostru, printre sursele de vitamina A se enumeră lactatele, ouăle, ficatul, morcovi, broccoli, acestea având un efect benefic asupra sistemului imunitar, sporindu-i eficiența în fața bacteriilor și a virusurilor, în același timp, fiind și un puternic antioxidant.
  • Vitamina C are efect antioxidant puternic, accelerează metabolismul și întărește imunitatea. Printre sursele cu un conținut ridicat de vitamin C sunt mazărea, varza roșie, varza de Bruxelles, ardeiul roșu, verde și iute, respective citricele.
  • Vitamina D are un rol-cheie în menținerea unui sistem imunitar puternic, reducând riscul apariției răcelii și a gripei. Astfel, în absența luminii soarelui, de exemplu în anotimpul rece, ne putem asigura necesarul de vitamina D prin consumul de somon, macrou, sardine, dar și ulei de pește. Alte surse de vitamina D sunt laptele, cerealele, ciupercile, ficatul și ouăle.
  • Studiile din domeniu au arătat faptul că vitamina E joacă un rol important pentru sistemul imunitar, fiind un stimulator al acestuia, având, în același timp, și un rol în scăderea inflamației intestinale. Printre sursele de vitamina E se enumeră nucile, migdalele, cerealele, spanacul, carnea, ouălele, laptele, etc.

Totodată, una dintre sursele importante ce stimulează sistemul imunitar contra infecțiilor și distrug microbii patogeni sunt probioticele. Printre sursele de probiotice se enumeră iaurtul, smântâna, kefirul, dar și murăturile, borșul și varza acră. De asemenea, lichidele precum ciorba, supa și sucul de roșii preparate în casă sunt, de asemenea, surse de importante de nutrienți cu efect antioxidant, anti-inflamator și antiviral, care ajută la întărirea imunității, cu impact pozitiv asupra stării generale de sănătate.

11 Jan
Articole

Obezitatea în rândul copiilor

Una dintre cele mai serioase probleme cu care se confruntă copiii în prezent este legată de obezitate. Numărul cazurilor de copii supraponderali a crescut îngrijorător în ultimii ani. De altfel, Federația Mondială a Obezității estimează că, până în anul 2030, în România, aproximativ 500.000 de copii cu vârste între 5 și 19 ani vor suferi de obezitate din cauza măsurilor insuficiente luate în ceea ce privește prevenția.

Specialiștii în domeniu au subliniat faptul că principalele cauze se numără consumul irațional de produse alimentare și lipsa mișcării fizice. Acestora li se adaugă și aspectele ce țin de factori hormonali sau genetici. Acest cumul de factori crește riscul de a aduna kilograme în plus, depășind numărul corespunzător vârstei pentru orice copil. Mai mult, cercetările și studiile realizate arată faptul că prezența supraponderabilității de la o vârstă fragedă determină un comportament nesănătos și chiar favorizează apariția unor afecțiuni grave odată ajuns la vârstă adultă. Absența unor obiceiuri alimentare sănătoase conduce la o serie de complicații medicale, cele mai frecvent întâlnite fiind bolile cardiovasculare și diabetul. De asemenea, alimentele bogate în grăsimi și consumul crescut de sare au influențe negative asupra nivelului de colesterol din organism și favorizează apariția unor probleme ce țin de tensiunea arterială. La rândul lor, acestea determină afecțiuni mult mai grave, precum infarctul sau accidentele cerebrale. Obezitatea intantilă are și consecințe din punct de vedere fizic: fracturi, probleme musculare sau articulare, care deteriorează starea de sănătate generală a copilului și reduc calitatea vieții. Consecințele acestei afecțiuni medicale se extind în majoritatea cazurilor și în sfera psiho-emoțională. Astfel, copiii obezi ajung să se confrunte cu dezechilbre emoționale puternice, cum ar fi: scăderea stimei de sine, depresie, stări de anxietate, diminuarea capacităților și a abilităților sociale.

Prevenirea supraponderabilității în rândul copiilor este posibilă prin dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase din punctul de vedere al alimentației, prin creșterea gradului de implicare a părinților în corectarea preferințelor culinare și încurajarea practicării unui sport preferat. De asemenea, monitorizarea periodică a anumitor parametri are un rol important în monitorizarea stării de sănătatea și prevenirea obezității și a afecțiunilor care apar ca urmare a acesteia.

Alte recomandări:

  • Acordați o mai mare atenție numărului de porții de mâncare și tipurilor de alimente pe care copii dumneavostră le consumă în mod frecvent;
  • Stabiliți și respectați conținutul fiecărei mese principale;
  • Reduceți consumul de produse făinoase;
  • Adaptați porțiile de mâncare conform vârstei și condiției medicale a copilului;
  • Luați masa împreună cu copiii dumneavoastră;
  • Asigurați-vă ca fiecare masă să conțină aportul necesar de proteine, vitamine și nutrienți etc.
06 Jan
Articole

Mineralele și importanța acestora pentru sănătatea noastră

Mineralele sunt substanţe anorganice cu structură simplă (ce nu se pot fracţiona) pe care organismul trebuie să şi le procure din alimentaţie, fiindcă nu le poate sintetiza ca atare. La fel ca în cazul vitaminelor, mineralele îndeplinesc funcţii esenţiale în corpul omenesc, fără să constituie surse de calorii şi fiindu-ne necesare în cantităţi mult mai mici decât proteinele, lipidele sau glucidele.

De ce ne sunt necesare mineralele?

 Fiecare dintre minerale joacă anumite roluri în corp. Calciul intră în componenţa oaselor şi dinţilor şi este esenţial pentru procesele de creştere, transmiterea impulsului prin fibrele nervoase, funcţionarea normală a muşchilor, coagularea sângelui şi transportul substanţelor prin membranele celulelor. Fosforul se află şi el, alături de calciu, în structura oaselor şi dinţilor, dar pe lângă aceasta este un component al membranelor celulare şi joacă numeroase roluri în circuitele metabolice ale organismului. Magneziul participă la transmiterea semnalului activator de la fibra nervoasă spre muşchiul care îi este subordonat, precum şi la contracţia musculară propriu-zisă şi activează multiple enzime celulare şi căi metabolice ale corpului uman. Sodiul şi potasiul intervin în echilibrul apei între sectoarele organismului, în transportul substanţelor prin membranele celulare şi în activitatea normală a musculaturii. Clorul contribuie la sinteza acidului clorhidric în stomac şi se află în strânsă relaţie cu sodiul şi potasiul pentru îndeplinirea funcţiilor acestora. Fierul intervine în transportul oxigenului, intrând în componenţa „cărăuşilor” aflaţi în sânge (în globulele roşii) şi muşchi, participă la reacţiile de oxidare celulară şi la apărarea antiinfecţioasă, asigură performanţe fizice şi intelectuale optime. Iodul ajută la funcţionarea normală a glandei tiroide, prezenţa lui fiind esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea corporală şi, la adult, pentru desfăşurarea normală a circuitelor metabolice ale organismului. Zincul reprezintă un constituent esenţial al sistemului enzimatic celular, este implicat în metabolismul vitaminelor şi proteinelor, are rol antioxidant şi stimulează sistemul imun. Cuprul intră în componenţa mai multor enzime şi proteine ale corpului, având rol în oxidarea fierului, oxidarea tisulară, apărarea antiinfecţioasă şi diverse reacţii chimice din corp. Sulful este şi el implicat în apărarea antiinfecţioasă. Fluorul este considerat a fi important datorită efectului benefic de la nivelul smalţului dinţilor, conferind o rezistenţă maximă împotriva cariei dentare. Cromul este implicat în metabolismul glucidelor, lipidelor şi acizilor nucleici, intervenind în reglarea secreţiei de insulină.

De unde ne procurăm mineralele?

 Calciul se găseşte în cantităţi mari în produsele lactate, dar şi în legumele frunzoase verzi, arpagic, peşti cu oase mici (sardine, somon conservat), moluşte şi stridii. Calciul din spanac, sfeclă şi rubarbă este, dimpotrivă, greu absorbit datorită prezenţei acidului oxalic. Sucul de portocale îmbogăţit conţine cantităţi de calciu comparabile cu laptele. În prezent sunt disponibile şi numeroase suplimente calcice, cum sunt carbonatul sau citratul de calciu. Fosforul se găseşte în carnea de pui, peşte, carnea roşie şi ouă. Laptele şi produsele lactate, nucile, leguminoasele, cerealele integrale sunt de asemenea surse bune de fosfor. Magneziul este prezent în numeroase alimente – diverse seminţe (mai ales de floarea-soarelui), cerealele neprelucrate, grâul germinat şi tărâţa de grâu, nuci, leguminoase, legumele verzi, apa dură, cafea, ceai, cacao, tofu preparat prin precipitarea magneziului. Sodiul provine mai ales din alimentele şi băuturile ce conţin clorură de sodiu. În general, conţinutul natural de sodiu al alimentelor bogate în proteine (lapte, brânză, ouă, carne, peşte) este mai mare decât cel al legumelor şi cerealelor, în timp ce fructele conţin puţin sau deloc sodiu. Potasiul este răspândit în alimentele naturale, dar prelucrarea acestora are ca rezultat creşterea concentraţiei de sodiu şi scăderea celei de potasiu, care se pierde în apa de spălare şi în timpul pregătirii termice a alimentelor. Cele mai bogate surse alimentare sunt deci alimentele neprelucrate – fructe, legume, carne proaspătă, produse lactate. Clorul din alimentaţie provine aproape în întregime din sarea alimentară, principalele surse fiind deci aceleaşi ca şi cele de sodiu (mâncărurile prelucrate, sarea adăugată la gătit sau la masă). Alte surse alimentare sunt peştele şi legumele. Fierul este preluat de către organism mai ales din ouă, carnea slabă, legume, nuci, fructele uscate, cerealele şi vegetalele verzi. Iodul se găseşte în cantităţi mari în alimentele marine (peştele marin, crustaceele, untura de peşte). Zincul provine mai ales din peşte, carnea de păsări domestice, lapte şi produsele lactate. Stridiile, alte animale marine, ficatul, brânza, cerealele, fasolea uscată, produsele de soia şi nucile sunt alte surse alimentare bogate în zinc. Cuprul este larg distribuit în alimentaţie. Cele mai bogate surse sunt ficatul, fructele de mare (în special stridiile), nucile şi seminţele; cantităţi mici se găsesc în cereale şi legume. Sulful se găseşte în general în produse de origine animală (peşte, ouă, carne), dar şi în legume precum ceapa şi usturoiul. Fluorul se găseşte în general în cantităţi mici în cele mai multe surse alimentare, excepţie făcând apa fluorurată, unele formule de lapte, ceaiul şi peştele marin. Cromul se găseşte mai ales în drojdia de bere, piperul negru, produsele de carne, produsele lactate, ouă, ciuperci, prunele uscate, stafide, nuci, sparanghel, bere şi vin.

30 Dec
Articole

Etapele alimentației la copii

Alimentația este un factor esențial pentru sănătatea și dezvoltarea fizică a oricărui copil. Încă din primele luni de viață, organismul celor mici are nevoie de un aport corect și echilibrat de nutrienți (proteine, glucide, lipide, vitamine și minerale) în raport cu etapele de dezvoltare. Mai mult, cercetările realizate în ultimii ani au arătat faptul că alimentația are impact asupra dezvoltării copilului încă din primele faze ale existenței ființei umane până la viața de adult.

Perioada intrauterină reprezintă debutul necesarului de nutrienți obținut din alimentația zilnică a viitoarei mame. Aportul de macronutrienți și micronutrienți este asimilat de către făt prin sângele mamei și contribuie la buna sa dezvoltare. Foarte importantă în această etapă este evitarea acelor alimente care au în componența sa substanțe toxice care pot avea consecințe negative ireversibile.

După naștere, alimentația copilului este compusă în special din lapte ca urmare a dezvoltării incomplete a tubului digestiv. Consumul de lactate este ușor de asimilat și asigură o creștere mai rapidă a noului născut.

Mai mult, laptele asigură aproximativ 50% din nivelul de energie prin intermediul lipidelor care asigură buna funcționare a sistemului nervos central.

Tranziția spre o alimentație variată începe în jurul vârstei de 6 luni și se continuă până la vârsta de 18-24 de luni. Această etapă variază în funcție de nivelul de toleranță a sistemului digestiv al copilului. Această diversificare constă în introducerea acelor alimente care aduc un aport nou de nutrienți organismului și însoțesc dezvoltarea unui sistem imunitar puternic.

După vârsta de 2 ani, alimentația copiilor începe să se asemene cu cea a părinților, prin consumul unor alimente preparate variat și care include diverse fructe și legume, produse lactate, anumite tipuri de carne.

Vârsta cuprinsă între 2 și 4 ani este asociată unei etape caracterizată de preferințele alimentare ale copilului. Sunt des întâlnite situațiile în care micuții refuză să mânânce anumite alimente sau legume/fructe din cauza gustului sau a texturii acestora. Pentru a evita situații neplăcute, precum aportul scăzut de hrană sau refuzul consumului unor alimente esențiale, părinții trebuie să acorde o atenție sporită hranei zilnice și să urmeze cu răbdare sfaturile recomandate.

28 Dec
Articole

Activitate fizică la copiii și adolescenții cu vârsta între 5 și 17 ani

Dovezile disponibile pentru grupa de vârstă 5-17 ani susțin concluzia că activitatea fizică oferă beneficii fundamentale pentru sănătate. Există un mare număr de studii observaționale și experimentale care demonstrează asocierea dintre activitatea fizică, fitness-ul cardiorespirator și rezistența musculară, reducerea grăsimii corporale, reducerea riscului de boli cardiovasculare și metabolice, creșterea sănătății osoase și reducerea simptomelor depresiei. De asemenea, aceste studii susțin ipoteza conform căreia activitatea fizică intensă și de durată începută din copilărie și continuată în perioada adultă, scade rata morbidității și a mortalității cardiovasculare și prin diabet. Activitatea fizică moderată și intensă cu durata de cel puțin 60 de minute pe zi ajută copiii și adolescenții să-si reducă riscul cardiorespirator și metabolic. Se pare că efortul fizic mai intens sau de durată mai mare are beneficii mai mari, dar studiile în acest sens sunt limitate.

Pentru creșterea rezistenței musculare se recomandă de 2-3 ori pe săptămână activități care pot fi și nestructurate precum joaca în locuri special amenajate, cățăratul în copaci, activități de împingere și tragere. Copiii și adolescenții activi fizic tind să aibă adipozitate mai redusă decât cei sedentari. La cei obezi și supraponderali, intervențiile ce cresc nivelul de activitate fizică tind să aibă efecte benefice asupra sănătății.

Activitatea fizică crește conținutul în minerale al osului și densitatea osoasă; activitățile care determină întărirea sistemului osos și muscular sunt eficiente dacă sunt efectuate măcar de 3 ori pe săptămână. Acestea pot fi parte a jocului, alergări sau sărituri, ridicare de greutăți.

O evaluare globală a dovezilor sugerează că se pot aștepta importante beneficii pentru sănătate la copiii și adolescenții care acumulează 60 minute de efort fizic moderat sau intens pe zi. Conceptul de acumulare se referă la faptul că se pot aduna sesiunile de activitate fizică mai mici de 60 de minute răspândite pe parcursul unei zile. Anumite forme de activitate fizică trebuie efectuate de măcar 3 ori pe săptămână:

  • exerciții de rezistență care cresc forța musculară a grupurilor musculare mari ale

trunchiului și membrelor;

  • exerciții aerobice intense care îmbunătățesc fitness-ul cardiorespirator, factorii de risc

cardiovasculari și metabolici;

  • ridicarea de greutăți pentru sănătatea osoasă.
23 Dec
Articole

Rolul legumelor în alimentația noastră

Rolul legumelor în alimentaţia noastră este foarte important. Legumele sunt foarte bogate în fibre şi foarte sărace în grăsimi. Nenumăratele tipuri de legume pot fi împărţite în două categorii principale: legumele cu amidon (cartofi, mazăre, fasole boabe, soia) şi cele fără amidon (vegetale), care se pot mânca crude. Acestea sunt: salată; varză; ardei gras; dovlecel; roşii. Consumul lor se poate face fără limită de cantitate.

În legume există fitonutrienţi cu efecte benefice asupra sănătăţii. Legumele cu amidon conţin proteine vegetale de calitatea a doua (nu au toţi aminoacizii esenţiali). Vegetalele, în schimb, sunt o sursă importantă de vitamine. Au, în special, vitaminele C, E, câteva vitamine din grupul B şi minerale: calciu; fier; potasiu; magneziu.

Pentru fiecare dintre principalele legume existente, detaliem principalele beneficii:

  • morcovii sunt bogați în betacaroten și ajută sistemul imunitar, sistemul digestiv, pielea, părul și ochii, inima și circulația;
  • cartofii sunt bogați în fibre, vitaminele B complex, vitamina C, amidon, proteine, vitamine C și E, betacaroten și ajută sistemul digestiv, inima și circulatia, sistemul nervos, oasele și mușchii;
  • ridichile sunt bogate în vitamina C, vitamina A, fibre, minerale și ajută sistemul imunitar, respirator, pielea, părul și ochii;
  • sfecla roșie este bogată în carotenoide și acid folic (frunzele conțin betacaroten și alte carotenoide, acid folic, potasiu, puțin fier și vitamina C) și ajută sistemul imunitar, sistemul digestiv, inima și circulatia, sistemul nervos, sistemul reproducator;
  • păstârnacul este bogat în fibre, acid folic și potasiu, vitamina E, câteva minerale și vitamine B și ajută sistemul digestiv, sistemul nervos;
  • napii sunt bogați în vitamina C și fibre, calciu, fosfor, potasiu, vitamine B și ajută sistemul imunitar, oasele și mușchii, sistemul respirator;
  • avocado este bogat în potasiu și vitamina E, vitamina B6, vitamina A, grăsimi cu substanțe antifungice și antibacteriene. Ajută sistemul imunitar, pielea, părul și ochii, inima și circulația, sistemul nervos, sistemul reproducator;
  • ardeiul gras este bogat în vitaminele A și C, acid folic, fibre, bioflavonoizi și potasiu. Ajută sistemul imunitar, pielea, părul și ochii, inima și circulația;
  • porumbul dulce este bogat în fibre și proteine, vitaminele A și E, puține vitamine B, dar și acid folic. Ajută sistemul digestiv;
  • dovleceii sunt bogați în acid folic și potasiu, calorii foarte puține și ajută pielea, părul și ochii;
  • ceapa este bogată în vitamina C, vitamina B, minerale și ajută inima, circulația sângelui, oasele, mușchii, sistemul respirator, sistemul excretor;
  • prazul este bogat în betacaroten și potasiu, acid folic, vitamina C, fibre și ajută sistemul imunitar, inima și circulatia, oasele și muschii, sistemul respirator;
  • usturoiul este bogat în alicină, un antibiotic natural, și ajută sistemul imunitar, sistemul digestiv, pielea, părul și ochii, inima, circulația, sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul digestiv;
  • broccoli este bogat în betacaroten, dar conține și fier, vitamina C, acid folic. Ajută sistemul imunitar, părul, pielea și ochii, inima, circulația, sistemul nervos, oasele și mușchii, sistemul reproducator;
  • varza este bogată în fier, acid folic, vitamina C și betacaroten, substanțe mucilaginoase tămăduitoare, compuși sulfurici (varza murată mai conține calciu și potasiu). Ajută sistemul imunitar, sistemul digestiv, pielea, părul, ochii, sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul reproducator;
  • guliile sunt bogate în potasiu, acid folic, vitamina C și ajută sistemul digestiv, pielea, părul, ochii, inima, circulația, sistemul respirator;
  • spanacul este bogat în clorofilă și acid folic, fier și calciu (mai greu digerabil din cauza acidului oxalic conținut), carotenoide. Ajută sistemul imunitar, pielea, părul și ochii, sistemul nervos, sistemul reproducator;
  • conopida este bogată în vitamina C, dar conține și betacaroten, vitamina B2, acid folic (acestea se distrug prin fierbere). Ajută sistemul imunitar și sistemul digestiv;
  • sparanghelul este bogat în vitamina C, betacaroten, seleniu și ajută sistemul digestiv, oasele și muschii, sistemul digestiv, sistemul reproducator;
  • țelina este bogată în acid folic, vitamina C, potasiu și fibre. Ajută inima și circulația, sistemul nervos, oasele si mușchii, sistemul reproducator;
  • castraveții sunt bogați în apă, concentrație infimă de vitamina A, concentrație mică de iod, săraci în calorii, și ajută pielea, părul, ochii și digestia;
  • salata verde este bogată în apă (mai mult de 95%), potasiu și acid folic, vitamina C, betacaroten, calciu, puțin iod și o cantitate modestă de fier. Ajută sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul reproducator;
  • ciupercile sunt bogate în proteine, vitamina B12 și vitamina E, fosfor, o cantitate mare de potasiu, zinc, calorii puține. Ajută sistemul imunitar, inima și circulația, sistemul nervos, sistemul respirator;
  • roșiile sunt bogate în vitaminele C, E și betacaroten, licopen și potasiu. Ajută sistemul imunitar, pielea, părul și ochii, inima și circulația, sistemul reproducator;
  • vinetele conțin inhibitori recunoscuți drept substanțe chimice anticancerigene, sunt bogate în calciu, potasiu și vitamina A. Ajută sistemul imunitar, inima și circulația;
21 Dec
Articole

Obezitatea, o realitate dură cu impact major în viața copiilor

În trecut, copilul mic obișnuia să se joace foarte mult în aer liber. În prezent, el își petrece din ce în ce mai mult timp în fața ecranelor și a dispozitivelor electronice, dezvoltând ceea ce poartă numele de sedentarism, sau, cu alte cuvinte, un stil de viață lipsit de mișcare.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 12 % din totalul populației la nivel mondial suferă de obezitate. În România, 1 din 10 copii cu vârsta de 8 ani suferă de obezitate și 1 din 3 copii și adolescenți sunt supraponderali.

Din punct de vedere medical, obezitatea se asociază deseori cu alte afecțiuni cronice, precum diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, boala ficatului gras, probleme ale vezicii biliare, creșterea colesterolului din sânge, probleme psihosociale. Un copil care are părinți cu un stil de viață sedentar este mai susceptibil spre a deveni supraponderal, prin preluarea exemplului, dar factorii de mediu sunt cei care au un impact crucial asupra stilului de viață sedentar, alături de o alimentație defectuoasă. De asemenea, obezitatea afectează atât sănătatea fizică a copilului în creștere, cât și sănătatea psihică.

Datele științifice atrag atenția asupra faptului că există cauze multiple ale acestei realități curente, care influențează puternic viața copilului în creștere. Acestea sunt consumul de băuturi dulci, cu conținut mare de zahăr, care crește riscul de obezitate cu 60 %, consumul produselor de tip fast-food, sedentarismul, prin orele petrecute zilnic în fața ecranelor, consumul excesiv de grăsime și lipsa exercițiului fizic.

Prevenirea obezității în rândul copiilor începe în cadrul familiei, părinții fiind primii îndrumători ai celor mici în a deprinde obiceiuri alimentare sănătoase. Astfel, medicii pediatri recomandă părinților să încurajeze copiii să practice un sport, să aibă o alimentație cât mai sănătoasă și să practice cât mai multe activități fizice în aer liber.

În această lumină creativă, vă invit să reflectați asupra temei obezității, un aspect care a luat atât de multă amploare în ultimii ani.

17 Dec
Articole

Educația nutrițională în școli

Specialiștii de la Institutul Național de Sănătate Publică atrag atenția asupra faptului că numărul de cazuri de obezitate în rândul elevilor români s-a dublat în ultimul deceniu din cauza adoptării obiceiurilor alimentare proaste, România fiind pe locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce privește obezitatea infantilă. De asemenea, datele statistice arată că 60% dintre copiii și adolescenții din România nu consumă un aport adecvat de fructe și legume.

Din păcate, 1 din 3 copii ajunge să fie supraponderal sau obez și, de aceea, educația nutrițională ar trebui să fie nelipsită din educația școlară de bază și să cuprindă noțiuni esențiale despre igiena fizică și mintală, importanța mișcării fizice și proprietățile alimentelor. Mai mulți factori contribuie la educarea nutrițională a celor mici, printre care influența familiei (70 %), influența media (Internet, TV – 10 %), influența anturajului (9 %), școala fiind cotată ca având un impact de numai 6 %. În prezent, se investește extrem de puțin în educația nutrițională pentru copii și adolescenți în școli, unde este aproape inexistentă.

De peste 10 ani, echipa Asociației M.A.M.E. merge în școli pentru a suplini nevoia de educație nutrițională în vederea adoptării unui stil de viață sănătos. În cadrul proiectelor și campaniilor derulate, aproximativ 1000 de elevi au participat la workshop-uri de educație nutrițională, unde au aflat cum să își autoevalueze stilul de viață, ce înseamnă o alimentație echilibrată și cât de importantă este mișcarea fizică în viața de zi cu zi. Mai mult decât atât, organizația a derulat multiple campanii de advocacy, propunând decidenților politici adoptarea unor măsuri și derularea unor programe de educare a populației la nivel național. Printre acestea este cel de informare a părinților și bunicilor care consideră că dulciurile sunt vitale pentru dezvoltarea fizică și intelectuală a copilului sau că alimentele sunt o dovadă de iubire.

Cu cât un copil internalizează mai devreme deprinderile unui stil de viață sănătos, cu atât îi va fi mai ușor să depășească provocările dificile în viața de adult. Cu eforturi susținute, este ideal ca întreaga comunitate să vină în întâmpinarea nevoilor de sănătate a tinerilor, asemenea unui tot unitar. Părinții, bunicii, cadrele didactice și cadrele medicale pot fi de mare ajutor atunci când sunt uniți și există o interelaționare constantă, facilitând contactul copiilor cu mâncarea. Atunci când copiii sunt învățați să contribuie în mod activ la cumpărarea alimentelor și prepararea meselor, ei se responsabilizează și, totodată, învață să mănânce cu plăcere alimente proaspete, neprocesate, cât mai sănătoase, fiind informați asupra beneficiilor unei diete echilibrate.

14 Dec
Articole

Efectele zahărului în alimentația copiilor

În prezent, majoritatea copiilor au o slăbiciune pentru dulciuri și consumă o cantitate exagerat de mare de zahăr pe zi. Datele statistice au relevat faptul că, într-o zi normală, aportul caloric al copiilor este alcătuit în proporție de 12-16 % din dulciuri, în mare parte bomboane, ciocolate, prăjituri, biscuiți și băuturi carbogazoase din comerț. Cum ne dăm, totuși, seama când ajungem de la ,,Îmi place și consum mult zahăr” la ,,Îmi place și consum prea mult zahăr”?

Zahărul este acel carbohidrat care dă un gust dulce alimentelor și băuturilor și energizează organismul. Dacă este folosit în cantități mari și dacă nu este eliminat în urma activității fizice, acesta este transformat în grăsime și se poate depune ușor pe vasele de sânge.

Specialiștii din cadrul Asociației Române pentru Sănătate sunt de părere că, în cazul copiilor mai mici de 2 ani, consumul de zahăr, sub orice formă, este contraindicat. În cazul copiilor și adolescenților (între 2 și 18 ani), aceiași specialiști recomandă consumul a cel mult 6 lingurițe de zahăr pe zi sau echivalentul a 5 % din aportul zilnic caloric. Deși pare contraintuitiv, multe alimente sănătoase, precum fructele, iaurturile, sucurile din fructe, cerealele de la micul dejun, deserturile, chiar și cele de casă, conțin foarte mult zahăr. Cu toate acestea, fructele proaspete și cele congelate sunt recomandate de nutriționiști deoarece conțin o cantitate mare de nutrienți, necesari organismului în creștere al copiilor.

Ce efecte negative are zahărul consumat în exces asupra sănătății copilului? Studiile arată că zahărul din produsele alimentare este cauza unor multiple efecte negative, cum ar fi apariția cariilor, dereglarea sistemului hormonal, suprasolicitarea pancreasului și apariția diabetului, dezvoltarea bolilor cardiovasculare și bolii ficatului gras, hiperactivitatea. În ziua de astăzi, din nefericire, 1 din 3 copii ajunge să fie supraponderal sau obez.

Cu ce putem înlocui zahărul în alimentația copiilor? În primul rând, dulciurile pot fi înlocuite cu fructe dezhidratate sau cu bucăți de fructe naturale, iaurturi simple, dulcețuri, gemuri și compot, din cele care nu conțin zahăr adăugat. În al doilea rând, zahărul poate fi înlocuit cu alți îndulcitori naturali, cum sunt mierea, siropul de arțar, stevia. Din când în când, un desert preparat în casă este o surpriză plăcută pentru copii, care pot fi implicați în activitatea de gătit pentru a fi și mai dornici să le mănânce.

În concluzie, medicii pediatri recomandă părinților să citească etichetele produselor alimentare pe care le oferă copiilor cu mare atenție, pentru a putea fi bine informați asupra cantității de zahăr incluse și pentru a putea ajunge la doza ideală zilnică de consum.

1234