În trecut, părinții nu aveau acces la multitudinea de studii în domeniul sănătății nutriționale și considerau că ceea ce îi făcea mai sănătoși pe copii era să le ofere cât mai multă mâncare. Medicii specialiști ne relevă faptul că mâncatul pe fond emoțional începe în copilărie și poate fi prevenit și oprit de timpuriu. De asemenea, cercetătorii au descoperit tendința copiilor cu vârste fragede de a cere mâncare sau dulciuri atunci când se simt supărați sau furioși, iar părinților li se diminuează stresul resimțit după ce le oferă alimentul cerut.
Părinții francezi consideră mâncatul emoțional ca pe un gest simbolic, ca răspuns la nevoile emoționale ale celor mici. Atunci când sunt agitați, furioși, obosiți, plictisiți sau triști, ei primesc mâncare pentru a se liniști, ca o recompensă pentru bună purtare. Ceea ce învață de aici este că orice nemulțumire va fi soluționată prin alimentație. Când se apropie de adolescență și simt nevoia să petreacă timp cu una sau ambele figuri parentale și aceștia nu sunt disponibili, sunt geloși pe frați sau surori, au luat o notă mică la școală sau se supără când nu sunt acceptați în grupul social preferat, se orientează spre mâncare. Din punct de vedere psihologic, atunci când nu pot ,,înghiți” dificultatea unei situații, mâncarea le va ,,înghiți” problema și, aparent, totul va fi bine. În acest mod, în loc de conectarea umană, viitori adulți vor apela la mâncare, atunci când se vor simți singuri. Solicitarea alimentelor atunci când experimentează dificultăți emoționale este o obișnuință care face rău celor mici, însă părinții își doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor. Un prim pas spre combaterea acestei probleme este să afle care este cauza plânsului copilului lor, să îl asculte, să îl întrebe mai des cum i-a fost ziua și să petreacă timp împreună, învățându-l cum își poate gestiona emoțiile negative atunci când apar. Specialiștii recomandă în acest sens amânarea solicitării ,,fructului interzis” măcar 5 minute, timp în care există o probabilitate mai mare ca dorința să fie uitată, anulată.
Alimentația are rolul esențial de a hrăni organismul, nu de a suplini nevoile emoționale. Din păcate, pentru mulți copii, mâncatul compulsiv devine un obicei bine înrădăcinat. Specialiștii în neuroștiințe ne fac cunoscut faptul că obiceiurile și dependențele sunt controlate de aceeași zonă la nivelul creierului, fiind foarte greu să facem distincția între cele două. Deși au un debut aparent nevinovat, dependențele sunt forme de menținere a zonei de confort și de reprimare a formelor sănătoase de descărcare emoțională, și anume plânsul. Mai mult decât atât, ele reprezintă ,,înghețul” dintre cele trei mecanisme de apărare în fața stresului, care sunt lupta, fuga și înghețul (fight, flight, freeze).
Ce efecte negative produce mâncatul pe fond emoțional? În timp, această obișnuință poate duce la obezitate și alte afecțiuni asociate, tulburări de alimentație, precum anorexia și bulimia, mâncatul compulsiv, scăderea stimei de sine și apariția unor sentimente de vinovăție, jenă și frustrare.
Cum vă puteți da seama dacă mâncatul emoțional a devenit un obicei al copilului dumneavoastră? Nerespectarea orelor de masă, mâncarea noaptea târziu, consumarea unor cantități mari de mâncare, în special mâncare rece, emoțiile de jenă și vinovăție apărute în urma mesei, mâncare ascunsă, tendința de a răspunde cu mâncare la factorii de stres de zi cu zi sunt principalele semne că ar putea fi vorba de un comportament de mâncat compulsiv în cazul copilului dumneavoastră.
Ce puteți face pentru a preveni și combate mâncatul emoțional? Implicați întreaga familie la prepararea mesei, în așa fel încât cei mici să aibă sarcini clare și să rețină că mesele sunt o ocazie de relaxare și consolidare a relațiilor familiale. De asemenea, puteți merge împreună la cumpărături și mai ales la piață după fructe și legume proaspete, pentru ca cei mici să învețe lista cu alimentele sănătoase și, în același timp, să se responsabilizeze. Nu le oferiți alimente sau dulciuri atunci când sunt în fața unui ecran deoarece, în acest context, sunt mai susceptibili în a mânca obsesiv. Evitați condiționarea comportamentelor de bună purtare prin alimentație, ascultați-i pe cei mici, învățați-i să facă diferența între senzațiile de foame și poftă, validați-le emoțiile negative și petreceți cât mai mult timp cu ei, oferindu-le atenție și afecțiune. Educația nutrițională care implică toate simțurile este foarte benefică și, de aceea, îi puteți învăța să exprime despre un anumit aliment detalii despre cum miroase, cum sună, ce gust are: Este sărat / iute / dulce / zemos / uscat / tare / moale / crocant. Pentru a renunța la constrângeri și pentru a-i oferi și produsul favorit, puteți utiliza fraze, cum ar fi: ,,După ce mănânci supă, vei mânca și ciocolată”. Nu în ultimul rând, amintiți-vă să fiți un bun exemplu de deprinderi alimentare sănătoase pentru copilul dumneavoastră.
Este foarte important să înțelegem ce emoție se află în spatele mâncatului emoțional deoarece, evitând-o, va reveni și o vom percepe și mai înspăimântătoare. La fel de important este să vedem ce putem face în această privință, prin acțiuni concrete, și să înțelegem faptul că furia, tristețea, frica, rușinea, sunt perfect normale. În mintea noastră se produc niște asocieri eronate, astfel că, în loc să umplem golurile emoționale cu mâncare, ne putem lua starea de bine din conexiunea cu alte persoane, iar despre aceste conștientizări îi putem informa și pe cei mici, cu atât mai mult cu cât ei nu au acea gândire critică dezvoltată, cum o au adulții.
